In trecere
Dalele galbene erau pline de noroi la picioarele mele. Culoarea razbatea usor filtrata de picaturile de mazga scurse de pe talpile astora din Bucuresti.
O imagine din oglinda de la metrou care era a mea si nu era a mea, straina ca si toate persoanele din jur. Probabil ca asa e cand pica frunzele. Sunt putin deprimate la inceput, se ingalbenesc, se roscatesc, se maronesc si gata. Ce o fi, a fost.
Stai pe scaun. E momentul in care respiratia devine un reflex controlat. Totul pare incremenit, incepand de la lipsa completa de ganduri. Nici o fibra nu da senzatia ca ar mai vrea vreodata sa reintre in circuitul de miscare. Si daca ai ramane asa pana la sfarsitul timpului? Poate se plictiseste si vine mai repede.
