Un calmant

februarie 1, 2008 at 9:21 am (de-ale mele)

Pasi, auzea pasi. Camera rasuna in interior si ceva lovea apoi in cap a pasi care nu se mai opresc.

- Ce vrei sa faci? Nimic. Nimic? Nimic. Probabilitatea sa faca ceva era mica. Atata timp cat nimicul este foarte clar, ce rost are sa te complici. Nimic e foarte  simplu sa faci. Si in timp ce faci nimic, asta inseamna ca totusi faci ceva.

De unde rasuna toti pasii astia? poza1.jpg

Permalink Scrieti un comentariu