koop everybody
Si da, Mihaela nu a venit, dar oricum s-au pus cateva intrebari ciudate (eufemistic vorbind), la care omul a dat raspunsuri savuroase. Concluzia este totusi ca Orhan Pamuk a fost o revelatie ca om si ca ora aia si jumatate mi-a placut foarte mult pentru ca a fost completa. Aici incluzand si strambaturi din nas ca asa-i la noi, desi eu una as fi dispusa sa nu-mi pese ca una sau alta n-a fost fix perfect (ar fi de ajuns doar ca traducatoarea a fost geniala, a spus tot ce trebuie, cum trebuie, rezumand ce era de rezumat, foarte clar si corect ca mesaj si ca discutia ca intreg a fost antrenanta).
Pun poze si scriu povesti cand o sa-mi dau seama cum sa ma joc cu raw-urile.
Pentru le grand finale, niste Koop (Island Blues), fara nicio legatura, doar asa ca-mi place mie.
S-a taxat
Am tot vazut printurile pentru conferinta lui Orhan Pamuk de la Ateneu (sunt facute de griffon and swans, au tinut sa se semneze oamenii, mie cel putin mi-au atras atentia). In ziare au fost anuntate numele unor persoane publice care urmeaza sa fie prezente, destul de diverse in preocupari. EVZ-ul zice de Mihaela Rădulescu, Emil Hurezeanu, Răzvan Exarhu, Cătălin Tolontan, Cătălin Avramescu, Carmen Muşat. (in ordinea asta, presupun ca de la notorietate se trage)
Astia de la Griffon baga headline cu “Mihaela Radulescu vine la Pamuk”, “Razvan Exarhu vine la Pamuk” sau “Emil Hurezeanu vine la Pamuk”. Deci cum ar veni, tu de ce sa nu te duci. Popularizare de eveniment prin simpatie.
Cele mai numeroase sunt printurile cu Mihaela Radulescu, cel putin din ce am observat eu prin urbe. Hai sa spunem ca ii bate pe toti la numatul de coperte, deci s-ar presupune ca scoate mai multa populatie din casa la o adica. A fost invitata si la intalnirea organizata de Cotidianul ca sa afle oamenii de ce iubesc sau iubim scriitoarele. Da hai sa zicem ca acolo aducea un pic de “insight”.
Ce mi s-a parut foarte tare a fost ca printurile cu ceilalti sunt intregi, in timp ce pe alea cu Mihaela Radulescu au rasarit niste buline galbene pe care scrie bolduit “Mihaela vine ca sa ce?“
Pai da dom’le. Ca asta nu am inteles nici eu. Cineva a reactionat la fata locului. Dam dam dam.
happiness is a warm gun
In timp ce astia doi botosi se plictiseau pe scarile de la muzeul de istorie, aplecati spre dumnezeu stie ce ganduri datatoare de riduri, eu ii trageam in poza.
Noroc ca au facut frumos sarituri mai tarziu.
Bang Bang Shoot Shoot
