fragmente

august 18, 2009 at 2:56 pm (1, de-ale mele)

Capul meu, o cupola neincapatoare prin care ploua. O teasta de maoist.

Catre mare ziceam, catre mare am plecat. In bolboroseala de ganduri, in linisti de ape. Necuprinsul de mare, catre el am plecat.

Crezi ca daca visezi frumos, monstrii o sa te lase in pace si oasele nu o sa se mai franga la fel de usor? Ce copil esti!

Un cal a plecat intr-o seara si cred ca a uitat pe unde sa se intoarca. Nu am mai primit nicio veste de la el.

Ce faci? Stau aici si fac jocuri de cuvinte…

Fericirea e de obicei simpla si este foarte diferita de satisfactie

Permalink Scrieti un comentariu