ma, traguna
Iti propun o lume in destramare, in destrabalare, in schimbul unui gand care se lipeste. E o viata de apa, in care totul se lichefiaza, se scurge voios, fara dare. E o apa cristalina si radioactiva in care nimic nu poate supravietui. Ce-mi dai ca sa ti-o fac cadou?
O sa stea linistita intr-un colt, patetica si nesigura ca amenintarea unei lame ruginite, iar tu o sa o studiezi si o sa poti sa-i spui urato si nebuno, de cate ori iti vine. Sau o sa arzi cu ea coada sarpelui celui mic, maroniu-galbui, ca sa fii sigur ca nu mai creste in directia aia. Sau poti sa mi-o dai mie inapoi ca sa o pun in glastra in care cresc buruieni ratacite, oile negre ale pamantului.
