Antidepresive's Weblog

- Nu mai misca mana aia, imi distragi atentia. Am si uitat ce voiam sa zic. Ce dracu’ nu poti sa stai locului?

- E un tic nervos.

- Nu conteaza. Ziceam ca sunt foarte deprimata in ultima vreme, asta incearca sa ma vrajeasca, desi am facut o groaza de fite. Sau poate ca d-aia? Ce vor astia de fapt? Nu-i de-ajuns ca am pus-o in stanga si in dreapta cu toti prostii, de parca nu se mai termina. Sunt ca niste corbi, iar eu stralucesc asa degeaba in intuneric. Chiar nu vede nimeni dincolo de ambalajul asta atragator?

- Mda

- Iubi in sus, pisi, papusica scumpa. Stii ca ala m-a dat afara din apartament? Dobitocul dracului, exact cand incepusem sa-mi fac planuri. As fi vrut sa mergem la Viena, macar. Acum trebuie sa mai rabd un pic.

- Mai rabda.

- Bai tu asculti sau ce faci? Ce-i asa de interesant in cana aia?

- Ceaiul. E foarte interesant ceaiul. Ma, io o sa plec. Cred ca am niste treaba. Foarte important. Ne mai vedem noi.

The age of stupid este facut cu efort financiar colectiv, daca tot suntem in era platformelor sociale si a bookmarkingului social. Adica realizatorii au vandut actiuni, finantandu-si cu banii primiti calatoriile de documentare si de filmare. Sper sa il vad in program la Anonimul sau in vreo proiectie bucuresteana si sa-mi dau seama de ce ar fi ultimul racnet in materie de documentare eco. O fi de vina si structura, combinatie de realism de documentar cu perspectiva inventata a unui arhivar care ne transmite din viitor ca suntem cam stupizi si ca suntem de vina pentru dezastrul ecologic de care am fost constienti si pe care nu l-am oprit.

Deci eco-documentar construit pe un schelet de fictiune, cu o parte din efectele speciale si decoruri realizate in CGI. Mi se pare cumva ciudata alegerea incadrarii intr-o rama a viitorului. Dintr-o data ingrijorarile ecologice si povestea dezastrelor nu mai functioneaza singure. Ne-am ghiftuit cu atata apocalips spus in atatea feluri care se intalnesc in acelasi scenariu simplu, incat dezastrele propovaduite si aici nu ne-ar mai fi atins la fel? Dupa actori celebri si personalitati de genul Al Gore, a venit vremea unui artificiu narativ.

There is no future. Stiam, s-a mai spus, asa cum observa si realizatoarea documentarului. Nu e un lucru rau ca se fac filme, emisiuni despre asta, poate in felul asta pricepem totusi ceva, ni se ridica putin nivelul de ingrijorare, ne ia instinctul de conservare pe sus si ne trimite sa plantam un copac. Oricum nu ma scapa de ideea ca mai mult vorbim decat facem, dar poate e de vina paranoia mea. Sau faptul ca merg cu metroul in fiecare zi si vad cartele aruncate pe jos, in ciuda tomberoanelor care erau nitelus mai incolo.

Regizor: Franny Armstrong, in rolul arhivarului: Pete Postlethwaite.

Astia se bat in sri lanka, incercand sa ii potoleasca pe tigrii tamili. De ce imi pasa? pentru ca am vrut la un moment dat sa ajung in sri lanka si inca nu m-am hotarat daca e o nebunie completa sau nu. Am spus ca vroiam sa ajungem cu masina? nu? e, un detaliu…

Blogul interessante e foarte interesant (cum altfel), te face sa incerci sa creezi si tu niste arta, chiar daca nu ai fibra pentru asa ceva, macar o scama de idee creativa tot produci.

sunt pe twitter si am intrat pe cautare de subiecte, si de acolo pe bloguri, site-uri si alte d-astea, n-am niciun om in lista. Sa vedem ce twittuiesc astia. e un alt mod de a te simti wired – conectat, dar si tintuit in lumea virtuala – pana la urma cred ca o sa ma plictisesc de atata informatie in timp real.

the river al lui jean renoir si pather panchali al lui satyajit ray, vizionare la mine acasa. incredible indiaaaaaa.

imi hranesc obsesiile in continuare, sunt singurele lucruri care imi mai dau liniste in ultima vreme.

Un elefant cu limba galbena, scoasa la stanga de trompa, merge leganat. Pe spatele lui, un cocostarc scarmana noroiul, apoi da cu pliscul, iar scarmana noroiul. In departare o maimuta se scalamba catre un leu plictisit, cu o masca de venetia pe fata. Vroia sa spuna ca e venetic, dar dictionarul enciclopedic nu avea diacritice, nici el nu e cine stie ce de destept, asa ca a trecut la urmatorul cuvant de pe pagina, recte masca. Asta nu spune mare lucru despre el, doar il ascunde, asa ca nu il deranjeaza. S-au scumpit lucrurile, isi spune maimuta maimutarindu-se, esti tare daca tu mai rezisti pe vremurile astea. Are solzi pe fund. Intr-o depresie fiind, s-a aruncat din copac si a cazut direct peste un peste care pastea si el pe-acolo. I-a parut rau o zi sau doua, asa e viata, si-a spus in gand a treia zi, dar a lasat solzii acolo, se pare ca orbeau pradatorii daca statea cu fundul la lumina soarelui.

Ce fund mare ai, ma elefantule. As putea scarmana prin pliurile fundului tau un an de zile si tot nu m-as plictisi. Vexat de gandurile neortodoxe ale cocostarcului, elefantul, sa-i zicem Benny, a uitat ce voia sa zica.

Pentru ca Fluffy are ochi mari, da frumos din coada si stie sa-ti aduca papucii. In schimb, pe porc il mananc. Nici nu mai e nevoie sa te gandesti la asta sau sa te intrebi vreo secunda daca ar fi cazul sa-l mananci sau nu. Asa se face, asa stii de cand erai mic. Ca o friptana de porc in sos e de vis. Ignatul e un obicei care are farmecul lui, cine a mancat sangerete nu vede nimic rau in asta, e o traditie, una chiar gustoasa si normala, din moment ce se intampla fara exceptie o data pe an.

http://therotundaramblings.wordpress.com/2008/11/14/danish-pride/

Dar toata lumea are, mai nou, ceva cu danezii si cu obiceiurile lor. Cum pot ei sa injunghie o creatura asa de prietenoasa si de inofensiva cum sunt definii Calderon? Si fara vreun efort nemaipomenit, din moment ce fraierii aia de defini mai ca isi infig singuri cutitul in beregata, pentru ca sunt asa de curiosi incat vin sa-i vada de aproape pe danezii iesiti sa-si manifeste barbatia la vanatoare. Rezultatul este jumatate de golf plina cu sange de delfin si imaginea, trebuie sa recunosc, nu e deloc placuta.

Mi s-a facut si mie mila, ca tuturor. Vaaai, saracii Calderon. }n plus, sunt si o specie rarita rau in ultima vreme, iar vanatoarea ritualica a danezilor face ravagii. Dar dupa asta am stat si m-am gandit. Dar porcul, un animal pe care putini il suporta, ce vina are? Ce ne-a facut vreodata noua porcul? Faptul ca il crestem avand in cap de la inceput informatia ca urmeaza sa ajunga friptura pe masa noastra nu e totusi mai sinistru?

Daca acum, din senin, mi-as face o crescatorie de delfini, in ideea ca pe unii ii tai si ii distribui in restaurante, pe altii ii cresc pentru inmultire si, hai, de dragul ecologismului, mai dau si catorva drumul, ca sa sporeasca specia, cum ar reactiona treehuggerii? As promite si as demonstra ca am grija de ei. I-as omori fara sa sufere, constienta fiind de sensibilitatea sporita la durere a sistemului nervos delfinian. Cu toate astea, cred ca mi-ar fi vandalizata crescatoria si, agatati cu mainile tremurande de gatul delfinului, treehuggerii i-ar arata, peste poate de entuziasmati de gestul lor, calea spre libertate. De ce nu fac acelasi lucru cu porcii? Pentru ca ne-am obisnuit cu ideea, pentru ca nu ne sunt simpatici, pentru ca mananca cacat, cum spune un prieten? Pentru ca sunt animale de casa?

Pai pentru ca suntem niste carnivori care au nevoie de ipocrizia unui tel inalt in viata asta si ne-am redus meniul la cateva animale pe care le chinuim doar ca sa putem sa plangem, morali, de mila celorlalte care sunt mai dragute sau mai greu de prins sau si una si alta.

Si, ca urmare a faptului ca am vazut in august atat de reflexivul  Silent Light al lui Carlos Reygadas, am cautat Les bonbons, varianta ‘67,  pana acum. Da’ acu am gasit-o si o pun aici ca sa n-o mai caut si alta data.

Trailer

Piesa

andrusca: baaai si-a dat orban telefonu pe un print
simona: ce tel
simona: nu stiu
andrusca: si desi nu sunt in colegiul lui, ma gandeam sa-i dau un sms in care sa-l rog sa-mi trimita si mie un mesaj cu programu lui, ca nu am credit sa-l sun
simona:
andrusca: ca tot zice acolo ca e la dispozitia alegatorilor, deci de aia si-a dat numaru de telefon pe print si adresa de mail
simona: sigur va fi impresionat si va dori sa iti incarce tel
andrusca: au plusat liberalii. de obicei se dadea doar adresa de mail
andrusca:
andrusca: m-as multumi doar cu mesajul
simona: da-i bip
simona: vezi daca te suna inapoi
simona: sau da i multe bipuri pana il enervezi si te suna

In locurile libere ne hlizeam de genialitatea planului. Inca o chichita de campanie. Bravos, mon cherilor.

Se intampla niste alegeri in acelasi timp cu o pomana si nici unii, nici altii dintre oamenii care fac stirile astea din capul meu nu prea stiu nimic despre ceilalti. Dar sunt felii din saptamana asta pentru mine, amandoua.

Babele de la pomana, trezite inaintea gainilor, de la 5 dimineata, ca sa prepare ciorba si pilaful la cazan, nu prea stiu ce-i cu politica, cu America, cu evenimentul nemaivazut si pentru unii de neimaginat, de a avea primul presedinte afro american din istoria Statelor Unite (da dom’le, imi place ideea de Obama, ce poti sa-i faci, asta e? chiar daca e mult PR si toata lumea stie asta).

De ce campania de la ei m-a prins mai mult decat asta de la noi – sunt convinsa de pe acum ca nu o sa merg sa votez, desi nu-mi lipseste spiritul civic – asta e o intrebare cu care nu o sa-mi bat capul prea mult.  Pe langa asta, nu pot sa am parti pris-uri pentru ca nu respect parerea niciunui candidat, la niciun post si nici nu ma incanta modul in care se comunica. As vrea sa mai stiu, in afara de o lista cu nume, cine naiba sunt candidatii pentru Senat si Camera deputatilor din colegiile unde m-au arondat astia in Ploiesti, de care nu am auzit nimic pana acum, iar in 30 de zile de campanie, nici nu o sa aud, iar daca o sa aud, nu o sa cred prea multe  Si atunci, de ce mi-ar pasa. Mai prost e ca in apatia asta nu pot sa functionez, deci ceva trebuie sa se poata face.

Ma intorc la babele mele, care au treburi importante de facut toata ziua, dupa care se culca linistite noaptea in patul lor vechi de la tara. Si tot stresul meu, acumulat intr-o luna dispare in schimbul unei linguri de orez si a unui ras fara prea multi dinti, din cauza lipsei, nu a falsitatii lui.

Ma uit la casa veche pe care in copilarie nu as fi stiut sa o descriu, chiar daca stateam in ea luni bune din an si ma gandesc ce s-a intamplat intre timp de am ajuns sa stiu toate crapaturile, sa pot sa-mi imaginez urmele de papuci de la usa in primele doua secunde de cum inchid ochii, sa imi placa chiar si gandacii ascunsi dupa perdea pe care daca ii strivesti ramai cu un miros staruitor de urat pe degete sau sa imi fie mila fara rost si de cel mai facator de ravagii dintre soarecii din pod.

uaaaaau. Nici nu pot sa-mi imaginez cat inseamna asta. Da’ ce e sigur e ca e datoria externa a SUA si ca au inghesuit ultima cifra in casuta cu semnul de dolar, pentru ca nu mai incapea in afisaj. Asa ca nici specialistii americani nu cred ca si-au imaginat vreodata ce inseamna sa ai o datorie externa asa de lunga.

Concluzia mea pe ziua de azi, momentul meu de zen, e ca ar trebui sa mai fac niste datorii. Nu e mare lucru. Asa as putea sa-mi permit sa-mi iau o barca cu motor si sa ma dau cu ea pe Dambovita. Bonus, m-ar cauta mai multa lume la telefon ca sa le dau banii inapoi, asa ca viata mea sociala ar fi mult mai palpitanta.

Deci asa o sa fac. Cine poate sa-mi imprumute niste bani?

Si uu uuu. Dupa ce Bush a transformat tot ce nu-i placea lui in reprezentare de reavointa teroristica, acum republicanii au ridicat termenul la rang de acuzatie suprema. Asa ca, ce poate sa fie Obama din punctul de vedere al lui Palin? Ei na, pai prieten cu teroristii, ce altceva? (pallin around with the terrorists, mi se pare mega amuzant, mai ales ca pallin suna asa de apropiat de numele lui Sarah Palin. Cred ca se uita intr-o zi in buletin si dupa aia a traznit-o ideea: Obama is pallin around with the terrorists. Oricum femeia nu da semne ca ar sti prea multe cuvinte in afara de god, maverick, real americans, Americaaaa si alte bullshituri de-astea, era sa zic bush-ituri).

Ce maaa, zici ca habar n-am de politica externa? Aaa, inseamna ca esti un terorist. Si zici ca suntem in criza economica sau ca sistemul asigurarilor medicale e o mare si chinuitoare masea stricata? Teroristule!

Poate ca intre timp cineva a cumparat colectia asta. L-as fi respectat si pe Gigi Becali daca ar fi dat bani ca sa se pastreze atata muzica.

De aia am nevoie de antidepresive