Stateam si ma uitam la chelia domnului care a venise sa-mi repare calculatorul pe care il stricase cu o saptamana inainte, cand mi-a instalat un program cu licenta, in locul celui piratat care functionase foarte bine. Pe scurt, domnul este IT-istul firmei, unul mai degraba jalnic, genul ala care a devenit ce este pentru ca asta-i viata, trebuia sa faca si el ceva, nuuuu?
Are o chelie care te facea sa te astepti la fata pe care o ascunde. Pleostita, bleaga – o chelie care a mijit de mult, dar care nu s-a hotarat sa devina o lipsa serioasa. Un moft.
La telefon: „Eu le-am luat si i le pun in brate. Nu, am vorbit. Am fost acolo. Bine, ma intorc. Da, da, da, da….. da. Am inteles”.
Mie: „S-a busit Firefox’ . N-am ce sa-i fac”.
Cum adica dom’le n-ai ce sa-i faci? Ca-i fac io ceva acuma!
Oare cum se enerveaza nenea asta incompetent si fara personalitate? Sa incerc sa-l enervez, sa vad ce iese? Nu-s chiar asa de plictisita azi.
Aaaaaaa, si are si ras de Elmer Fudd.
Antidepresive's Weblog 