my dream car

Si nu pentru ca nu am carnet de conducere. Pentru ca e foarte aerisita. Si are personalitate. De aia.

into the wild

Mi-a placut si m-a trezit pentru aproape doua ore din oboseala cronica si urata in care am intrat de ceva vreme. Apoi m-a bagat la loc in apatie din cauza unei plantute. Plantuta pe care nu am prevazut-o, o tampenie minuscula care a cotit si a rasucit totul.

M-a facut sa-l reiau in cap in timp ce mergeam cu metroul pentru ca m-a enervat foarte tare sfarsitul, cu atat mai mult cu cat povestea e reala. Pare ca o revansa a hazardului pentru regulile incalcate, pentru uimirea provocata si pentru oamenii lasati in urma.

Intrebare dintr-o cronica: Christopher McCandless e un aventurier eroic, un idealist naiv, un Thoreau 90’ist rebel sau un alt suflet pierdut, care s-a luat la tranta cu fragilul echilibru dintre om si natura?

Christopher McCandless e un copil cu multi nervi, toane, planuri, hotarari, care a fost depasit. Alexander Supertramp e cineva interesant.

Filmul asta ramane in arhiva. Urmeaza altele in cele doua saptamani de vacanta date de la ocarmuire.

Cunostinte

Adica ce? Mi-e asa somn si nu mai stiu adica ce, nimic. Muzica imi urla la calculator, imi vine sa cant da’ poate ma aude cineva, deci mai bine nu.

Azi avem asa: tataia, Catalinuta, continuam cu o papitoaica (adica o papusa de plastic, dom’le), mana murdara a lu sor’mea, cu o piatra ca sa dea cu ea in balta inghetata. Si porcu „Teroristu”, intreg acum cateva zile, momentan pachetele in frijideru meu de acasa. (RIP)

in rame 2

in rame

Se citeste in chelie

Stateam si ma uitam la chelia domnului care a venise sa-mi repare calculatorul pe care il stricase cu o saptamana inainte, cand mi-a instalat un program cu licenta, in locul celui piratat care functionase foarte bine. Pe scurt, domnul este IT-istul firmei, unul mai degraba jalnic, genul ala care a devenit ce este pentru ca asta-i viata, trebuia sa faca si el ceva, nuuuu?

Are o chelie care te facea sa te astepti la fata pe care o ascunde. Pleostita, bleaga – o chelie care a mijit de mult, dar care nu s-a hotarat sa devina o lipsa serioasa. Un moft.

La telefon: „Eu le-am luat si i le pun in brate. Nu, am vorbit. Am fost acolo. Bine, ma intorc. Da, da, da, da….. da. Am inteles”.

Mie: „S-a busit Firefox’ . N-am ce sa-i fac”.

Cum adica dom’le n-ai ce sa-i faci? Ca-i fac io ceva acuma!

Oare cum se enerveaza nenea asta incompetent si fara personalitate? Sa incerc sa-l enervez, sa vad ce iese? Nu-s chiar asa de plictisita azi.

Aaaaaaa, si are si ras de Elmer Fudd.

stand si ascultand

si asta pana la capat.

Preferata de ieri

Un site de fotografie care mi-a placut. Mai mult pentru felul in care isi imagineaza nenea asta erotismul. Bolnavicios, ciudat, obscur, visceral, mai mult intuit dar foarte in your face ca reprezentare.

http://www.attis.nu/attis_main.html

Ce fac oamenii prin tramvaie

Se imbulzesc, povestesc ce li se mai intampla ca si cum doar persoana din fata lor ii aude. Sau vorbesc asa dintr-o data, cu cineva care nu e in zona, cu oricine. Pe astia mi-i imaginez foarte singuri, dedati gandirii cu voce tare, doar ca sa nu ii anuleze linistea.

Cele mai ciudate, mai incredibile si mai bulversante replici, spuse de oameni cu care in mod obisnuit nu as vorbi, dar pe care ii aud prin tramvaie.

Ia uite! Ia uite! spunea barbatul pitic de pe scaunul din fata mea, ale carui picioare atarnatoare ma obsedau de vreo 10 minute. Iar acum vocea lui a ramas in capul meu. De cate ori imi vine sa strig a mirare, creierul imi rostogoleste un: Ia uite!